ONG-ul a(h)politic

Autor: Laurențiu Theodoru, Postat in Blogurile Noii Republici la 22/01/2016

Din mai 2015, când s-a liberalizat piaţa partidelor politice permiţând înfiinţarea cu 3 membri fondatori, şi până în ianuarie 2016, au apărut legal în România doar …19 partide. Ceea ce nu e nici mult, nici puţin, e normal, firesc şi sănătos.
Probabil că mai sunt câteva în proces de validare care, dacă au noroc să nu fie contestate la Tribunal, vor putea participa la alegerile locale de la începutul lui iunie. Dar e puţin probabil.

Vom avea aşadar un an de graţie electorală cu 2 competiţii in care vor evolua 40-50 de actori politici instituţionali (despre eficienţa şi controlul candidaţilor independenţi vom detalia data viitoare).

Cu toate astea cong1ei care se agită cel mai tare sunt asociaţiile “civice”!
Să vedem cine sunt, ce rol au și ce legături subterane cu politicul ascund acestea de fapt.
– La inceputul anului 2016 funcţionau în România, cu acte in regulă aproximativ 100.000 de asociaţii, fundaţii, uniuni, federaţii sau mai pe scurt ONG-uri.
– Deşi s-a tot discutat despre delimitarea/disocierea numelor partidelor şi a asociaţiilor omonime, absolut nimeni nu respectă aceste minime reguli de igienă civică.
– Asociaţiile ˝fondatoare de partide˝ fac în continuare cvasi-politică şi se dau de ceasul morţii promovându-şi odrasla, de la umbra civismului activ. Era de înţeles în era antidiluviană a celor 25.000 de semnături, dar astăzi când şi o asociaţie şi un partid se fondează doar cu 3 membri, care ar mai putea fi motivele de a folosi paravanul ongist?
Să le luăm pe rând:

  • Nu există politician sau candidat ”serios”, cu “state vechi de serviciu”, care să nu aibă măcar o asociaţie sau o fundaţie pe lângă casă. Prietenii ştiu de ce: grosul banilor din campanie se vântură pe acolo, nu prin conturile de la partid.
  • Toată floarea ongistă e expertă, face analize, postează articole, are soluţii dar când vine vorba să intre în arena politică zice pas. Oameni buni, politica se face în partide, nu în ONG-uri!
  • Partizanatul Asociaţiilor/Fundaţiilor cu puterea, declarat au ba, vine la pachet cu varii facilităţi, administrative şi financiare, de regulă pe linie guvernamentală.
  • ong2Anacronismul şi pseudo-democraţia sunt practici frecvente în ONG-urile de rit politic, dezvăluite cu savoare în mediul online (nomina odiosa).
  • Autosuficienţa de tip sindical şi radicalismul ideologic nasc mici monştrii ongişti, cu oarece impact la bizonul ultranaţionalist, megaortodox, dacopat şi relativ cuantic.
  • Organizarea de tip ONG nu permite desfăşurarea de activităţi economice, dar nici controlul financiar extern, astfel încât acestea (NB-unele, nu toate) se transfomă în mici insule de paradis fiscal, ce deseori ascund servicii mascate – de la propagandă digitală la consultanţă media, şi nu numai. (Apropo, aveţi grijă, pentru că unui europarlamentar român i s-a pus pata pe paradisurile fiscale!)
  • Când primiţi un formular ca să donaţi 2% unui ONG cereţi şi actul asociativ actualizat şi ultimul bilanţ contabil, ca să ştiţi în contul cui daţi banii şi cum şi-a(u) gestionat propriul buget, nu de alta dar s-ar putea să aveţi (mari) surprize.

Ar mai fi multe de scris şi de spus, dar mă opresc aici, pentru că presimt că am stârnit deja un val de mânie proletară. Cine crede că are o asociaţie imaculată sau o fundaţie pură, corectă politic, să ridice primul piatra. Iar cine nu crede, să cerceteze!

Îmi (re)afirm respectul pentru multele ONG-uri curate şi transparente care îşi expun public și cinstit scopul, asociaţii şi fondurile. Pentru titularii ONG-urilor fantomă am un mesaj simplu: cât timp veţi mima activismul de pe margine şi veţi folosi asociaţia sau fundaţia ca tribună pseudo-politică sau ca umbrelă financiar-electorală, nu sunteţi decât nişte triste parodii în galeria imposturii post-decembriste!

Tagged with 

Lasă un răspuns