La ce folosesc formele fără fond

Autor: Ioan Mihai Greceanu, Postat pe blogul Un cetăţean responsabil la 27/12/2015
noua-republica

Am fost întrebat de prietenii din afara Noii Republici de ce începem reforma partidului cu reguli noi și nu cu oameni noi, care să elaboreze ei, ulterior, acele reguli potrivite pentru noua echipă. De ce noi, cei care am pornit la reformarea acestui Partid clădit inițial “de la firul ierbii” cu oameni ce nu mai făcuseră politică până atunci dar care au părăsit, rând pe rând, Partidul din cauza unor greșeli majore în conducerea sa, nu o luăm de la capăt, chemând să ni se alăture aceeși oameni sau alții noi, odată ce vechea conducere a fost total înlocuită.

De cele mai multe ori, am fost nevoit să răspund pe scurt, pe loc, aducând numai unele argumente, dar este necesar, cred eu, un răspuns mult mai elaborat pentru deplina înţelegere a celor care vor să aprofundeze lucrurile, așa cum au făcut-o inițiatorii reformelor. Încerc, în continuare, un astfel de răspuns.

Rolul maselor și rolul personalităților

Marxiștii ne-au învățat că progresul societății este realizat de masele populare că, în popor, în urma acutizării diverselor contradicții, înmugurește o nouă ideologie pe care o formulează reprezentanții intelectuali ai poporului și pe care o îmbrățișează din ce în ce mai mulți oameni. La un moment dat apare saltul calitativ, se produce o revoluție care schimbă din temelii vechile ordini și se realizează, astfel, progresul omenirii.

Nimic mai fals, va spune cercetătorul onest al istoriei. Când au apărut schimbări majore în organizarea statelor, totdeauna masele au fost impulsionate să ceară aceste schimbări de către o mână de oameni care au gândit, la început numai ei, pașii de urmat și au convins apoi, din ce în ce mai mulți compatrioți să li se alăture. Noua ideologie a reprezentat creația unor personalități și a fost răspândită de formatori de opinie. De multe ori a fost vorba de un singru lider care a gândit altfel decât marea majoritate și i-a convins apoi pe ceilalti. Fără acești lideri care apar rar evoluția societății este foarte lentă, cu suișuri și coborâșuri, cu pași înainte și cu greșeli “istorice”, de multe ori repetate. Fără aceste personalități, masele sunt conservatoare și, când își doresc o schmbare, acționează anarhic.

Să ne amintim de istoria evreilor ce erau, la un moment dat, sclavi în Egipt. Dintre ei s-a ridicat un singur om, Moise, care a beneficiat de o minte clarvăzătoare și de o instrucție superioară semenilor. El singur a reușit să trezească în conaționali ideea de libertate și dorința de a o redobândi, el le-a promis un viitor mai bun pe care să îl clădească singuri în spiritul tradiției lor, revenind în țara lor, păstrându-si credința într-un singur Dumnezeu al Cărui popor ales se considerau. Moise a fost inspirat de Dumnezeu să stabilească mai întâi niste reguli care au fost acceptate într-o măsură mai mică sau mai mare de cei care și-au dorit o altă viață și care l-au urmat. Au fost necesari 40 de ani de rătăcire prin deșert până când s-au epuizat în mod natural generațiile născute în sclavie, generații ce erau gata să conteste noul drum și pe Dumnezeul strămoșilor, de îndată ce s-au confruntat cu greutățile exodului și imediat ce călăuzitorul lor se îndepărta. Cei care au construit, cu adevărat, statul iudeu liber au fost cei născuți în libertate, cei care au adoptat cu convingere regulile Decalogului și le-au aplicat întocmai.

Oamenii sunt mobilizați de idei, dar sunt ținuți împreună de reguli

La început a fost un om “inspirat” care a formulat un țel și a elaborat niște reguli pentru ceilalți. A convins câțiva apropiați și apoi din ce în ce mai mulți conaționali despre utilitatea lor. Este adevărat că ceea ce i-a adus laolaltă au fost mai degrabă promisiunile pentru viitor și mai puțin regulile. Dar promisiunile nu s-au îndeplinit imediat și numai regulile, acceptate de cei mai multi, i-au ținut împreună în continuare, în cei 40 de ani de rătăcire prin deșert. Regulile care la început reprezentau o formă fără fond pentru sclavii din Egipt hotărâți să evadeze, au fost umplute de conținut pe măsură ce din ce în ce mai mulți evrei le-au adoptat și le-au respectat și pe măsură ce s-au creat instituțiile necesare impunerii lor. Aceste reguli au creat un nou popor, poporul evreu liber, inițiatorul societății moderne iudeo-creștine. La început a fost o formă fără fond construită și promovată de o persoană și apoi de câțiva lideri asociați acesteia și, numai în timp, această formă a fost umplută de conținut, pe măsură ce la reguli au aderat din ce în ce mai multi oameni și “Legea” a devenit, astfel, conceptul de bază al noii societăți.

România modernă și fondatorii ei

Modernizarea României, formarea României moderne, a urmat un traseu asemănator. La început a fost un grup de tineri care au studiat în țări vest-europene unde au venit în contact cu ideologia statelor naționale și cu conceptele de libertate și egalitate. În mintea lor a încolțit dorința de aliniere a României la evoluția statelor vest-europene. Reîntorși în țară au convins din ce în ce mai mulți conaționali să urmeze noul drum de despărțire de vechea organizare de tip feudal, est-europeană, și de apropiere de noua organizare de tip vest-europeană. Modernizarea României s-a realizat, la început, prin impunerea de la nivelul conducerii statului, acaparată treptat de noua elită conducătoare, a unor valori și instituții de tip vest-european. La început noile instituții reprezentau forme fără fond, erau copii nefuncționale ale unor instituții vestice. Ridicolul acestor instituții adoptate după model vestic, dar populate cu personaje recrutate din mahalalele orașelor României balcanice, a fost surpins în mod genial de către marele Caragiale. Totuși, în timp, aceste forme fără fond au capătat conținut și au început să funcționeze, aducând România de după Primul Război Mondial în rândul țărilor europene. Din păcate, evoluția spre conducere totalitară a statelor europene de după anii ’30 și apoi instaurarea conducerii comuniste de sorginte asiatică, de după 1945 au făcut ca România să piardă o bună parte din reflexele democratice pe care începuse să le capete în perioada modernizării sale. Ruptura cu politica de tip comunist produsă în 1989 a fost numai începutul reluării parcursului european, reluării procesului de formare a instituțiilor democratice.

România este, încă, statul instituțiilor goale de conținut

Să revenim la situația României de astăzi și cea a Partidului Noua Republică.

În urmă cu 26 de ani, am scăpat de ideologia utopică și criminală comunistă. Atunci, în anii “Revoluției” ne-am dorit construcția unui stat modern, european, cu piață liberă și viață politică liberă, cu mai multe partide care să conducă statul român în mod democratic. Și s-au făcut, de atunci, câțiva pași importanți în această direcție, s-au construit instituții ale stautului democratic și ale statului de drept. Din păcate, multe din acestea reprezintă încă forme goale de conținut, forme fără fond.

Imediat după “Revoluție” au apărut numeroase partide politice, s-a trecut la pluripartidism politic, condiție obligatorie a construcției unui stat democratic. Pluripartidismul a fost, însă, o formă fără fond. De fapt, partidul “emanat” din Revoluție, FSN care a moștenit oamenii și organizarea PCR a continuat să fie partidul unic. S-au mimat, numai, democrația și pluripartidismul. FSN a reprezentat peste 80% din CPUN, primul Parlament al României postdecembriste, ocupând oficial 50% din fotolii, dar de fapt, prin multitudinea de false partide create de vechea Securitate pentru a dubla, cu nume ușor diferit, fiecare partid creat în mod liber, moștenitorii PCR și-au asigurat monopolizarea CPUN și, ulterior, a Parlamentelor alese în 1990 și 1992. Pluripartidismul a căpătat fond cu încetul și incomplet, pentru că partidele care au format CDR în 1996 erau în continuare infiltrate masiv de oameni atașați fostei Securități și fostului PCR.

De fapt, încă nu a apărut un partid care să fie organizat cu adevărat diferit față de Partidul Comunist și de continuatorul său, FSN. Deși statutele partidelor actuale diferă în oarecare măsură, toate asigură elitei conducătoare, la fel ca în PCR, puteri depline asupra membrilor și organizațiilor locale. Chiar dacă în partidele aflate la putere au apărut centre de putere locală, așa-numiții baroni locali, această organizare a reprezentat un pas înapoi față de partidele cu conducere centralizată, s-a trecut de la “partidul-stat” centralizat, la “partidul-stat” de tip feudal, cu baroni locali cu putere discrețională în teritoriu, dependenți totuși de puterea centrală în privința finanțării de la nivelul bugetului de stat.

Organizarea monarhică și apoi oligarhică a partidelor semnificative actuale oferă explicația actualei corupțiii instituționalizate de la nivelul statului, cea care a produs devalizarea resurselor statului timp de 26 de ani. Toate organismele statului care ar fi trebuit să prevină și să înlăture această hoție generalizată nu au funcționat, ci au fost complice ale grupurilor mafiote, unelte supuse ale partidelor-stat care au condus România până acum. Au fost “forme fără fond” ale statului de drept, pentru că au fost populate cu personaje cu mentalitate de slugă, personaje docile față de politicienii care le-au numit în funcții.

Exemple de forme instituționale fără fond

Nu ducem lipsă de organisme ale statului de drept. Avem for legislativ, un Parlament, din păcate supradimensionat și populat de mulți infractori, avem for executiv, Guvernul care, în funcție de calitățile Prim-ministrului și de dorințele baronilor locali, este populat, mai mult sau mai puțin, cu incompetenți, plagiatori sau colecționari de tablouri achiziționate din banii primiți ca mită, avem primari aleși de popor care își primesc în liniște mita de 10-30% din contractele pe care le negociază cu noii capitaliști abonați la contracte cu statul, avem Justiție liberă, în cadrul căreia activează magistrați inamovibili moșteniți de la vechiul regim și alții noi dintre care unii primesc mită fie în lift, fie în baie, fie sub formă de excursii sau bani îngropați, avem Curte Constituțională în care judecătorii sunt numiți de oamenii politici și puțini dintre ei își asumă adevărata independență necesară acestui organism, arbitru al respectării Constituției. Mai avem un Avocat al Poporului, numit politic și mituit cu venituri mari pentru a nu-și îndeplini adevăratele atribuții, acelea de a ataca ordonanțele de urgență și legile neconstituționale, promulgate împotriva cetățenior și în avantajul oligarhiei ce se află la conducerea țării, avem Prchetul General care închide dosarele importante și se ocupă de cât mai multe fleacuri pentru a deturna atenția publicului de la lucrurile importante.

Mai există, însă, și forme ce și-au căpătat conținutul

Avem, însă, un DNA care, cu toate lipsurile lui, determinate în parte de insuficienta dotare cu oameni harnici și integri și de supraîncărcarea cu dosare, a fost singura instituție care a demonstrat că poate să își îndeplinească în mod corect atribuțiile și a reprezentat, în ultimii ani, singura speranță de dreptate pentru oamenii cinstiți. Chiar și acest DNA a fost, la început, când se numea PNA, o formă fără fond. Ne aducem aminte că la început se ocupa de “nașii” de la CFR. O procedură corectă de selectare a oamenilor care au fost numiți în conducerea DNA pe timpul ministeriatului doamnei Monica Macovei a făcut, însă, ca acestă instituție să se umple de conținut. Legea de înființare a DNA nu a fost suficientă pentru a asigura funcționarea corectă a instituției, ci au fost necesare și proceduri corecte pentru ca instituția să ajungă să fie condusă de oameni potriviți, care să îndrepte activitatea ei în direcția dorită de societate. Același lucru s-a întâmplat și cu ANI care a reușit să supraviețuiască în ciuda vicisitudinilor care s-au abătut asupra sa.

Societatea a perceput, în sfârșit, lipsa de conținut a instituțiilor statului

Recent, după tragedia din Colectiv, o parte din cetățenii României, o parte din tinerii acestei țări, au înteles cât de importantă este viața politică într-un stat, cum proasta alcătuire politica duce la suferință și chiar la moarte, au înțeles că cei care sunt aleși să ne conducă ne afectează nemijlocit viața de zi cu zi. Multi oameni care probabil nu au votat la alegerile parlamentare anterioare pentru că au gândit că pentru ei nu are importanță cine este ales în Parlament și că votul lor nu contează, au ieșit acum în stradă să ceară schimbarea clasei politice, înlocuirea acestei clase politice profund corupte și incapabile.

Revoluție sau schimbare democratică a clasei politice?

Schimbarea clasei politice se poate face în mod revoluționar, schimbând atât oamenii, cât și formele instituțiilor, sau pe cale democratică, aducândîn fruntea statului, prin vot democratic, oamenii potriviți, folosind formele existente ale instituțiilor statului, dar umplându-le cu un conținut adecvat, asigurându-le fondul necesar pentru o bună funcționare. Revoluțiile sunt urmate de o perioadă de anarhie în care formele vechi nu mai funcționează, iar cele noi încă nu au apărut. Pe măsură ce instituțiile noi apar, ele sunt populate de persoane propulsate acolo fără o selecție bazată pe merit. Singurul criteriu de promovare este participarea de partea celor care au câștigat sau au preluat revoluția. Noile forme vor funcționa mult timp fără un conținut adecvat. Treptat, o dată cu adoptarea de către societate a noilor reguli și cu începerea funcționării unor instituții, toate instituțiile concepute corect se vor umple de conținut. În prezent, ne aflăm în această situație în care instituțiile nou create după “Revoluție” și care au fost umplute cu un conținut nepotrivit necesită adecvarea conținutului la scopul pentru care au fost create. Este nevoie de înlocuirea persoanelor din conducerea statului, pe cale democratică, folosind votul liber exprimat al cetățenilor, cu persoane noi, potrivite cu locul pe care urmează să îl ocupe.

Ce punem în loc?

Puțini au, însă, răspuns la întrebarea: Cu ce putem înlocui actuala clasă politică?

Majoritatea oamenilor gândesc că, dacă politicienii vechi nu vor mai fi votați, vor veni alții noi care vor fi, cu siguranță, mult mai competenți și mai integri. Aceștia omit un lucru important. Cei care intră în politică și solicită votul alegătorilor fac parte din aceeași societate, sunt la fel de competenți și cinstiți ca marea majoritate a cetățenilor. Pentru a fi mai buni și a merita să fie puși în fruntea statului, trebuie ca cineva să-i selecteze. Pentru aceasta, părinții democrației au inventat partidele politice. Ele sunt cele care ar trebui să identifice, să atragă, să instruiască și să promoveze oamenii cu calități superioare, capabili să ocupe cu cinste funcțiile din fruntea statului.

Oameni noi din aceleași partide politice?

Actualele partide importante nu au reușit să facă această selecție ci, dimpotrivă, au demonstrat că selectează aproape numai oameni obedienți și nu liberi, oameni gata să sacrifice interesul public petru interesul personal sau al grupului din care fac parte, oameni dispuși să meargă chiar și în pușcărie dacă ei și familiile lor vor rămâne cu ceva avere. Chiar dacă, prin absurd, partidele vechi ar promova toate numai oameni noi, necunoscuți în politică până acum, calitatea acestora va fi la fel de scăzută și obediența lor față de cei care i-au propulsat, la fel de mare.

Democrația directă, participativă?

Mulți dintre cei care au ieșit în stradă pentru a cere schimbarea clasei politice cred că partidele politice sunt compromise cu totul și că viața politică democratică ar trebui să fie construită pe cu totul alte principii, pe principiile “democrației participative” a votului direct, plebiscitar, pentru toate hotărârile majore de la nivelul societății. Acestora trebuie să le amintim că cele mai odioase dictaturi sunt create pe această falsă democrație a votului plebiscitar, valabilă, poate, în Atena antică sau în Elveția, dar nefuncțională în țări mai populate. Hitler a anihilat puterea parlamentului prin vot plebiscitar. Venezuela, în zilele noastre, este condusă dictatorial prin referendum. Referendumul nu poate certifica voința națională atâta timp cât populația nu este suficient de educată și corect informată și este momită cu promisiuni populiste. Orice clasă politică aflată la un moment dat la putere poate manipula opinia publică prin propagandă mult mai ușor decât pot manipula aleșii selecționați în urma votului popular, aleși ce se bucură de niste drepturi și care nu sunt dependenți, ca majoritatea cetățenilor de rând, de guvern și de cadourile electorale ale acestuia. “Democrația directă” duce mult mai rapid spre dictatură decât o poate face “conducerea democratică prin intermediul reprezentanților”. Reprezentanții aleși de popor sunt, de obicei, oameni mai informați, mai preocupați de viața politică și socială decât omul de rând împovărat cu grijile existenței de zi cu zi. De aceea este de presupus că, spre deosebire de cei care cred în “inteligența colectivă”, reprezentanții votanților sunt în general mai capabili decât votanții înșiși să rezolve problemele statului, în interesul legitim al cetățenilor. Condițiile necesare pentru a avea reprezentanți de calitate sunt educarea politică a electoratului, infomarea cetățenilor și participarea lor la vot. Este, oricum, mai ușor pentru cetățeni să ofere votul lor unor oameni pe care ar trebui să-i poată aprecia la justa valoare decât să rezolve corect problemele statului prin vot plebiscitar.

Grupuri de cetățeni aparținând organizațiilor neguvernamentale?

Unele ONG-uri și-au dovedit utilitatea și chiar forța în diverse situații în care au reușit să determine instituțiile statului să lucreze în interesul cetățenilor. În aceste ONG-uri activează mulți oameni capabili, suficient de pricepuți pentru a putea să ocupe cu cinste funcții în conducerea statului. Uneori partidele politice au apelat la oameni din ONG-uri pentru a-i numi miniștri sau în alte funcții, așa cum a fost cazul Monicăi Macovei. Rezultatele activității lor au fost, în general, benefice, dar de multe ori oamenii politici din partide, constatând că acești “intruși” nu sunt disciplinați, i-au forțat să se alăture partidelor pentru a-i putea pune la respect sau i-au demis, pur și simplu, pentru a-i inlocui cu politruci. Ori de câte ori oameni din afara partidelor au fost cooptați la conducerea statului, unul dintre partide și-a asumat responsabilitatea politică pentru ei și a câștigat prestigiu sau a pierdut votanți în funcție de activitatea fiecăruia. Nici nu se poate imagina altfel. Numirea în funcțiile publice trebuie să fie asumată de cineva, de o forță politică, pentru ca cetățenii să poată judeca ulterior și aprecia sau penaliza prin vot acea forță politică, pentru decizia ei. Așa funcționează democrația.

Vot direct pentru miniștri?

Nicăieri în lume miniștrii nu sunt numiți în urma votului populației. Cinstit ar fi, însă, ca partidele să propună cetățenilor, cu mult timp înaintea alegerilor, persoanele care vor fi numite în ministere, pentru ca activitatea lor să poată fi apreciată de electorat înaintea învestiturii. Fiecare partid ar trebui să prezinte un “guvern în umbră” care să comunice cetățenilor opiniile lui privind rezolvarea problemelor curente. Partidele ar fi mult mai grijulii în privința alegerii miniștrilor, dacă s-ar aplica această regulă. Cine ar răspunde politic, însă, dacă listele de candidați ar fi girate de o uniune a unor ONG-uri, așa cum se încearcă acum în București, pentru alegerile locale? Cum vor câștiga încrederea populației aceste uniuni de ONG-uri. Faptul că organizații a căror activitate nu este cunoscută de public afirmă că este vorba de profesioniști autentici și oameni cinstiți va fi suficient? Cei care i-au selecționat au suficientă credibilitate pentru a transfera încrederea către cei de pe listă? Pe de altă parte, se cunoaște că multe ONG-uri sunt organizații afiliate unor partide politice sau aparțin unor forțe obscure din țară sau din străinătate. Legea interzice sponsorizarea partidelor politice din afara țării. Pentru ONG-uri nu există, însă, această interdicție. Oare participarea ONG-urilor în alegeri nu ar fi în contradicție cel puțin cu menirea ONG-urilor și cu spiritul legii?

Tehnocrați și meritocrați?

Cu siguranță cetățenii doresc să aibă în fruntea statului oameni promovați pe merit, oameni care și-au dovedit competența în diversele domenii în care au activat înainte de a fi votați,. Sarcina de a găsi și a promova acești oameni aparține, în democrațiile consolidate vest-europene, partidelor politice. Cum, la noi, partidele politice și-au pierdut credibilitatea, există voci care afirmă că ele nu sunt necesare și că funcția de promovare în fruntea statului a tehnocraților merituoși poate fi preluată de votanți sau de cine știe ce firme de PR. S-ar putea imagina grupuri de independenți autopropuși, susținuți de sectoare din media sau de diverse forțe mai mult sau mai puțin oculte. Vor vota cetățenii aceste persoane sau liste? Se vor lăsa convinși doar pe baza recomandării din presă sau vor dori să aibă garanția că cineva de încredere răspunde politic pentru promovarea lor? Odată ajunși la putere, acești oameni “ai nimănui” vor putea să-și desfășoare activitatea în direcția promisă sau se vor alia imediat cu forțe politice mai bine reprezentate și vor trăda votul cetățenior? Cine poate garanta că nu o vor face? Pe de altă parte, acest sprijin netransparent, care nu respectă legea partidelor politice, nu ar reprezenta și el o încălcare a spiritului Constituției care afirmă la art. 8. (2): ”Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.”

Legea partidelor reglementează organizarea lor pentru ca ele să respecte “ordinea de drept și principiile democrației”. Cine garantează că cei aleși din afara partidelor politice vor respecta aceste deziderate?

Noi partide politice?

Modificarea legii partidelor politice a permis înființarea lor în condiții mai facile, cu un număr de numai 3 membri fondatori. Înscrierea unui nou partid la Tribunalul București poate dura, însă, la fel de mult. Pe de altă parte, strângerea de semnături, atunci când era cinstită, arăta o oarecare forță organizatorică a grupului de ințiativă al unui nou partid, oferea o oarecare seriozitate în construcția sa și o reprezentare națională. În condițiile actuale, cine garantează seriozitatea unui grup de inițiativă format din 3 oameni? Pe de altă parte, modificarile legii partidelor permit radierea cu ușurință a partidelor care nu au îndeplinit anumite condiții (confuz exprimate) în anul electoral. Vom asista, probabil la apariția a numeroase partide care, tot așa de repede, vor fi radiate de pe lista partidelor pentru ca nu au reușit să prezinte, în scurt timp, numărul de candidați cerut de lege. Pragul electoral de 5% din voturile exprimate care trebuie atins de un partid pentru a câștiga locurile în parlament este prohibitiv pentru partidele nou-înființate care nu au cum să reușească să captete notorietate în timpul scurt de la înființare și până la alegeri. În consecință, foate puține partide nou apărute vor avea șanse să trimită parlamentari. Vor fi avantajate partidele care cuprind în interiorul lor oameni cunoscuți din vechile partide, ce și-au câștigat, deja, notorietate. Care va fi atunci noutatea?

Pe de altă parte, majoritatea noilor partide se organizează pe același model al partidelor de lider sau oligarhice, cu conduceri formate din oameni obedienți, selectați în funcție de fidelitatea lor față de șefi. Vor aduce aceste noi partide adevărata schimbare a clasei politice dorită de cetățeni?

Soluția Noii Republici

Noua Republică a pornit la drum în perioada 2011-2012 când se simțea acut, ca și acum, nevoia ca noi partide politice să înlocuiască partidele vechi ce guvernaseră dezastruos țara până atunci. S-au găsit mulți oameni entuziaști care, la chemarea lui Mihail Neamțu, intelectual cunoscut publicului din apariții televizate, să își pună munca și timpul la dispoziția noii construcții. Lentoarea cu care s-a reușit înregistrarea partidului din cauza unei contestații, apărute din neant, și a vacanței instanței a făcut ca înscrierea legală a partidului să nu poată fi obținută înaintea datei alegerilor din 2012. Totuși, oameni ai partidului au participat în alegerile parlamentare pe listele ARD și partidul a câștigat o funcție de senator în sectorul 6 al Capitalei, pentru Valeriu Todirașcu, pe atunci Prim-vicepreședinte al partidului. Din păcate, ulterior înregistării oficiale a partidului, lucrurile am mers prost pentru partid. Președintele partidului, care reprezentase la început imboldul pentru coagularea celor cu vederi de dreapta ce nu participaseră până atunci la viața politică, a devenit, în scurt timp, o frână în dezvoltarea partidului. Statutul care permitea conducerea partidului relativ discreționară, de la centru, a favorizat preluarea puterii în partid de un grup din jurul liderului. Ceilalți membri, oameni de dreapta, liberi în gândire și în fapte, nu au putut accepta această condcere nedemocratică și au plecat, rând pe rând, din partid, mai ales când au constatat și eșecul partidului în alegerile europarlamentare din 2014. Senatorul partidului, deși a dus o activitate cu totul remarcabilă, nu a primit niciun sprijin de la partid. Ulterior eșecului, însuși liderul partidului și cei din anturajul său și-au prezentat demisia.

În această situație, un mic grup de oameni fideli valorilor de dreapta și doritori de a produce schimbarea în bine în cadrul clasei politice au inițiat o reformă internă profundă. Reforma a pornit, de data aceasta, de la Statut, care reprezintă “constituția partidului”. Noi cei care am reformat partidul, am fost conștienți că, așa cum un nou stat se bazează pe o nouă constituție, o reformă adevărată a unui partid trebuie să înceapă cu un nou statut. Cu experiența greșelilor trecutului și întelegerea importanței regulilor în organizarea internă a unui partid, în selectarea celei mai bune conduceri și a celor mai buni candidați ai partidului, am purces la redactarea noului statut. Ne-am bazat pe principiile de organizare ale unui stat democratic considerând că numai un partid care respectă în interiorul său aceste principii va trimite în fruntea statului oameni corespunzatori, capabili să respecte principiile democratice în stat și să asigure funcționarea statului de drept. Numai un partid organizat democratic va fi capabil să exporte democrație și să construiască un stat democratic.

Astfel:

  • am adoptat principiul separației puterilor și controlului reciproc al acestora în interiorul partidului. Cele trei puteri: executivă, politică/deliberativă și jurisdicțională au căpătat autonomie și forță egală și s-au imaginat mecanisme de control reciproc al acestora;
  • am asigurat independența și dreptul de veto al Comisiei de Integritate a partidului în privința primirii noilor membri și a promovării candidaților, ca și în validarea noilor regulamente ale partidului;
  • am rezolvat problemele de conflict de interese și incompatibilități în interiorul partidului prin separarea carierei de candidat de cea de membru în conducerea partidului și prin separarea funcțiilor din stat de cele din cadrul partidului;
  • am asigurat alegerea celor mai performanți membri în conducerea partidului folosind votul preferențial și organizând alegeri anuale pentru conducerea partidului, permițând, astfel, o evaluare frecventă a muncii depuse de fiecare conducător;
  • am transparentizat numirea candidaților pentru funcțiile din stat și, pentru a da posibilitate candidaților să devină cunoscuți și să câștige încrederea electoratului, am prevăzut ca numirile acestora să aibă loc cu un an înaintea alegerilor, după un elaborat proces de selecție pe bază de merit;
  • am prevăzut constituirea unui “guvern în umbră” pentru a prezenta electoratului, în mod continuu, modalitatea prin care reprezentanții partidului ar rezolva diversele probleme ale țării, fiecare ministru din “guvernul din umbră” fiind coordonatorul unui departament de politici publice echivalent fiecărui minister;
  • am prevăzut un echilibru corect între conducerea centrală și cea locală, permițând o autonomie largă a organizațiilor locale care își trimit reprezentanți și în conducerea centrală;
  • am asigurat dreptul la exprimare al fiecăruia și am garantat ca opinia fiecăruia să fie analizată în forurile partidului și aplicată, dacă se consideră utilă;
  • am asigurat dreptul de participare la deciziile partidului pentru toți membrii activi ai acestuia și nu am permis accesul la decizii pentru membrii care ar dori să voteze candidați sau conducători, fără să participe efectiv la viața partidului;
  • am asigurat mecanisme statutare de deblocare în condițiile în care, din cauza inactivității sau activității incorecte a unor membrii din conducere, ar apărea blocaje instituționale;
  • și multe altele.

Cu siguranță că, în momentul votării noului Statut, Partidul, fiind în reconstrucție, nu a putut pune în fapt toate aceste măsuri organizatorice. Cu siguranță că Statutul actual reprezintă o formă de organizare care urmează să fie umplută cu conținut abia în viitorul apropiat. Suntem însă convinși că greșelile trecutului nu se vor mai repeta și că cei care vor veni în partid vor găsi modalitatea prin care să fie utili societății și vor fi mulțumiți de activitatea lor desfășurată pentru binele public. Cei care vor dori să candideze pentru funcțiile din stat vor fi bine selecționați și apoi ajutați să performeze în cariera lor de candidați. Nimeni nu le va fi împotrivă dacă vor demonstra merite și integritate. Promovarea pe listă se va face în funcție de meritele personale, cântărite de evaluatori independenți și nu pe baza simpatiilor sau antipatiilor diveșilor șefi din partid.

Noi credem că numai astfel de partide, capabile să demonstreze electoratului că se ghidează după reguli stricte, menite să asigure promovarea în funcțiile statului numai a persoanelor integre, cu dragoste de țară și pricepute în treburile publice merită să înlocuiască actuala clasă politică și că numai aceste partide vor primi votul cetățenilor informați.

Când va obține Noua Republică succes electoral?

Cu siguranță că numai regulile de organizare internă corectă nu sunt suficiente pentru a asigura partidului succesul electoral, impunerii sale pe scena politică. După ce s-au stabilit regulile care să nu permită deraparea partidului de la princiipiile de bază afirmate în Statut privind integritatea și competența membrilor și candidaților săi, urmează să găsim oamenii potriviți pentru fiecare poziție. Această muncă de atragere a celor performanți și integri este foarte complicată și durează mult timp. Nu este suficient un ciclu electoral pentru a se ajunge la eficiență maximă.

Este necesar însă ca Partidul să beneficieze de o ofertă suficientă în societate. Este nevoie ca cei care sunt revoltați de actuala clasă politică incababilă și coruptă și sunt conștienți că ea trebuie să fie schimbată prin votul democratic al cetățenilor, și nu prin revoluție, cum gândesc unii, să facă următorul pas necesar, acela de a se angaja politic. Fără decizia de implicare politică a oamenilor cinstiți care au considerat până acum că politica este o treabă murdară în care nu este bine să te amesteci, dar care au constatat până la urmă că lipsa de implicare a celor ca ei duce la sărăcie, nedreptate și chiar la moarte, nu se poate imagina schimbarea în bine a clasei politice. Cel mult se vor schimba niște nume din Parlament, dar va rămâne aceeași mentalitate păguboasă a clasei politice.

Chemarea Noii Republici pentru cei care vor ca România să nu mai fie o țară din care oamenii emigrează în toate colțurile lumii

Dacă vreți să găsiți un loc de muncă în România și să nu fiți nevoiți să vă părăsiți părinții și locurile unde ați copilărit,

Dacă vreți ca limba română să fie limba vorbită în continuare de copiii și nepoții voștri,

Dacă vreți ca România să nu devină un pustiu care să absoarbă venetici din toate zările,

Dacă vreți ca fiii și fiicele voastre să beneficieze de bunici capabili să-i învețe valorile perene ale acestei lumi, așa cum v-au învățat pe voi,

Dacă vreți ca și copiii voștri să fie duși la biserică de bunici,

Dacă vreți să beneficiați de pensie când veți îmbătrâni și să primiti inapoi contribuția voastră de la generațiile tinere care să nu dispară odată cu îmbătrânirea voastră,

Dacă vreți să beneficiați de îngrijire medicală de calitate atunci când veți fi bolnavi,

Dacă vreți să circulați în siguranță pe străzi și copiii voștri să nu ardă de vii într-o sală prevăzută cu o singură ieșire strâmtă,

Dacă vreți să nu mai fiți conduși de hoți și incapabili incapabili,

Dacă vreți să vă bucurați de frumusețile țării acesteia în care v-ați născut și să nu fiți nevoiți să suportați arșița sau frigul pe meleaguri străine,

Veniți și umpleți această formă organizatorică prevăzută cu reguli corecte, acest Partid care vă așteaptă cu deschidere, Partidul Noua Republică, veniți să dezvoltăm Partidul oamenilor corecți și responsabili, partidul celor care vor construi o Românie pentru românii care vor să rămână în țară, o Nouă Republică organizată democratic, unde fiecare cetățean să se simtă liber și integrat într-o societate a valorilor tradiționale!

 

Tagged with 

Lasă un răspuns